Cifrele arată că la nivel global soiurile roșii, cum ar fi Cabernet Sauvignon, Merlot, Syrah, Tempranillo, Grenache sau Pinot Noir, sunt plantate în proporție mai mare față de soiurile albe Chardonnay, Sauvignon Blanc, Riesling și Pinot Gris. Acest aspect indică faptul că piața consumă mai mult vin roșu sec, exceptând Pinot Noir, acesta fiind folosit nu doar la producerea de vinuri roșii, dar și la vinificarea în alb, inclusiv șampanii și spumante. De ce vinul roșu sec e preferat de marea majoritate a consumatorilor? Să încercăm să aflăm secretul împreună.

Curiozități despre vinul roșu sec

  • Un vin roșu tânăr, bogat în taninuri și fenoli, are o culoare intensă purpurie sau de un roșu rubiniu închis, cu tente violacee. Trecut prin timp, culoarea devine una mai deschisă cu tente cărămizii.
  • Vinurile roșii seci au o cantitate de zaharuri de doar 4 g/l.
  • Cantitatea de sulfiți dintr-un vin este mai mică decât cea din pâinea din pungă pe care o cumpărăm la supermarket.
  • Aciditatea unui vin roșu sec e mai scăzută decât cea a vinurilor albe.
  • Temperatura ideală de păstrare a vinurilor roșii seci este 11°C – 13 °C și umiditatea de 75%.
  • Temperatura de servire: 13°C -16 °C.
  • Vinurile roșii au o cantitate de sulfiți mai mică decât vinurile albe, pentru că taninurile din pieliță asigură o conservare naturală a vinurilor.
  • Vinul roșu e mai complex atât din punct de vedere al structurii cât și al aromelor.
  • S-a constatat că pentru obținerea unei sticle de vin roșu de 750 ml e nevoie de circa 800-900 de boabe de struguri.
  • Din miezul strugurilor roșii se pot vinifica vinuri albe, cum ar fi „Blanc de Noir”.
  • Vinurile roșii se pretează perfect cu carne roșie, brânzeturi rafinate, boabe și ciuperci.
  • Un vin roșu tânăr e mai bun decât unul vechi, de colecție. Vinul roșu tânăr e plin cu taninuri.
  • Unii artiști creează picturi folosind vinul roșu pe post de pigment natural.

VINUL ROȘU ȘI SĂNĂTATEA


Pahar cu vin rosu sec

Datorită polifenolilor, vinul roșu are mai multe beneficii asupra sănătății noastre. Un consum moderat de vin roșu de bună calitate menține sănătatea cardiovasculară. De asemenea, polifenolii sunt substanțe antioxidante care luptă cu radicalii liberi. Cu alte cuvinte, menține organismul nostru mai tânăr. Vinul roșu este considerat și un probiotic necesar florei intestinale.

Recomandări pentru consumul vinului roșu sec



  • Dacă știți că trebuie să mergeți la o petrecere unde veți servi mai multe vinuri, vă recomand să consumați mai multă apă înainte. Astfel, nu vă veți îmbăta mai repede și veți petrece mai mult timp cu prietenii.

  • Mai întâi mâncați din farfurie apoi serviți câte puțin din pahar.

  • Dacă aveți o constituție corporală mai firavă, aveți toate șansele să fiți printre primii amețiți ai petrecerii. De aceea, mâncați mai întâi bine, după care puteți trece și la un pahar de vin.

  • Dacă doriți să experimentați un gust real al taninurilor (astringent, ușor amărui), gustați mai întâi o înghețată urmând o gură de vin roșu sec. Acela va fi gustul real al taninului.

  • Nu uitați, totuși, că pentru a fi sănătos, vinul trebuie consumat cu moderație (150-200 mililitri/zi de vin de calitate).

Cum alegi un vin roșu


Vin rosu la pahar

  • După unele preferințe de bază, cum ar fi vinurile monosepaj (format doar dintr-un soi) sau cupaje.

  • Un alt aspect important ține de contactul vinului cu butoiul. Baricat sau nebaricat.

  • Dacă preferați vinuri pline și robuste, vă recomand soiuri cu o structură mai complexă, cum ar fi Cabernet Sauvignon, Tempranillo, Syrah/Shiraz, Malbec, Saperavi, Nebbiolo. Cupajele, de multe ori, combină vinurile cu structură medie cu cele corpolente. De exemplu, cupajul clasic Cabernet Sauvignon și Merlot.

  • Dacă vă hotărâți să alegeți un vin vechi, ar trebui să fiți foarte atenți pentru că nu știți cum a fost păstrat.

  • Alegând un vin roșu, ar trebui să vă gândiți și cu ce ar putea fi asociat din punct de vedere culinar. Carnea de vită, de mânzat, de miel și vânatul sunt potrivite pentru un vin corpolent, frumos echilibrat.

  • Potențialul lui de învechire. Un vin bun, de calitate superioară, trecut prin timp, mai păstrează aromele sale delicate, structura armonioasă și postgustul.

  • Locul de unde cumpărați un vin. Nu uitați că vinul este o ființă vie pe care o deranjează lumina, zgomotul și variațiile de temperatură.

  • Și prețul poate spune câte ceva despre acel vin. Dar nu este întotdeauna un indicator relevant. Dacă sunteți indeciși, mai bine apelați la sfaturile specialiștilor.

POVESTEA UNEI BOBIȚE


Strugure rosu

Boabele indică nu numai calitatea vinului, dar și perioada culesului de struguri. De obicei, boabele din care se produce vinul roșu sunt mai mici și au pielița mai groasă, iar miezul conține mai puțin suc. În pieliță se găsesc polifenolii, drojdiile și taninurile, iar în miez – zahărul și aciditatea.

De asemenea, în fiecare bobiță de strugure se găsesc sâmburii care contribuie la îmbogățirea vinului pe parcursul fermentației cu taninuri și polifenoli.

Alcoolul nu se regăsește în strugure, acesta se obține doar sub influența drojdiilor din timpul fermentației, când zahărul se transformă în alcool.

Taninul este elementul cheie care joacă un rol esențial pentru un vin roșu. Astfel, taninul oferă vinului gust, în timpul fermentației este mai astringent și amar, iar după contactul vinului cu baricul, taninurile devin moi, dulcegi. În aceeași ordine de idei, taninurile oferă arome și este esențial în păstrarea vinului pentru o perioadă mai îndelungată. De aceea, putem spune că taninurile reprezintă „coloana vertebrală” a vinului roșu.

Polifenolii sunt pigmenții naturali care-i oferă culoare vinului. Nu toți strugurii roșii sunt bogați în polifenoli, iar cantitatea acestora este determinată de intensitatea culorii vinului. Vinurile din Pinot Noir sunt deschise la culoare, ceea ce înseamnă că strugurele e sărac în fenoli. Un vin roșu sec de buna calitate e bogat în fenoli și în taninuri.

Cum se face un vin roșu sec


Cum sa face un vin rosu

Cred că v-aș plictisi, dacă am descrie în detaliu procesul complicat al vinificării vinului roșu, așa că am apelat la o schemă simplă pentru a fi înțeleasă și reținută mai ușor.

După cum am mai spus, bobițele coapte și semințele moi îl anunță pe vinificator că a sosit momentul strângerii roadei. Evident, culesul strugurilor nu se face în zilele ploioase pentru că bobițele ar fi pline cu apă, iar asta ar afecta calitatea vinului. Strugurii sunt culeși cu grijă, fără de frunze, și aduși la cramă.

Apoi strugurii sunt ușor zdrobiți pentru a permite mustului să iasă din bobiță și să poată avea loc macerarea (dizolvarea pigmenților de culoare albastră-roșiatică și a taninurilor) și fermentarea alcoolică, procese care au loc simultan.

Mustuiala, adică bobițele zdrobite fără ciorchine, ajung într-un vas mare de inox sau în cuve din lemn pentru a fermenta. Vinificatorul are grijă ca temperatura să nu depășească 30 °C în timpul fermentării. Mustul poate sta în contact cu pielițele de la câteva zile pentru vinurile roșii ușoare și până la o lună pentru vinurile cu o structură mai complexă. Pentru o extracție intensă a pigmenților și a taninurilor, mustul fermentat este tras și pompat deasupra Chapeau (pălăriei). Chapeau – se formează în timpul fermentației alcoolice, mai exact când mustuiala (pielițele, pulpa, sucul și semințele) se ridică la suprafața vasului datorită bioxidului de carbon eliberat în timpul fermentației.

După ce vinul a stat în contact cu pielițele, acesta este separat de boștină (după pritocire, vinul trebuie tratat cu o protecție de sulf, unii vinificatori pot apela chiar la sulfitarea mustuielii, cu o cantitate de sulf foarte mică) fiind scurs într-un butoi pregătit pentru un alt proces important, numit și fermentarea malolactică.


Fermentarea malolactică diminuează din aciditatea și astringența mustului de după fermentarea alcoolică, iar vinurile devin mai suple, catifelate, având o textură plăcută gustului. Fermentația malolactică poate dura până la 4 săptămâni.

Maturarea în butoi, de menționat, în baricuri, are loc de la 6-18 luni. În tot acest timp, vinul respiră prin porii baricului.

Stabilizarea e un proces cu rolul de limpezire a vinului. Astfel, particulele aflate în suspensie pot fi înlăturate cu ajutorul albușului de ou proaspăt sau gelatină.

Înainte de îmbuteliere, sticlele gata pregătite sunt umplute, cu ajutorul echipamentului modern, cu azot gazos, iar în momentul când vinul este vărsat în sticle, azotul este împins afară din sticlă pentru îmbuteliere. Azotul, în acest caz, scoate aerul din sticlă, reducând riscul oxidării vinului. Maturarea în sticle poate fi mai lungă, dar poate începe și la 6 luni de la îmbuteliere.