Stauceni este o localitate aflata in imediata apropiere de Chisinau, iar in partea de Nord podgoriile comunei sunt invecinate cu cele din Cricova. Podgoria a fost cultivata odata cu constructia Scolii Superioare de Vinificatie, in 1842. In perioada sovietica s-a infiinta o fabrica de vinuri pastrand denumirea podgoriilor din localitate. Mai tarziu, a fost inagurat un muzeu dedicat culturii vinului chiar in incinta fabricii. Marea majoritate a vinurilor produse aici era destinata catre export, cu precadere pe piata sovietica.

Dupa Independenta R. Moldova, situatia s-a inrautatit, iar conducerea complexului vinicol fiind nevoita sa se descurce singura in cautarea unor noi piete de desfacere, reusind chiar sa ajunga la un „an de glorie 1995-1996 cu o productie de 3-5 milioane de sticle pe luna si circa 80 de denumiri de vinuri”, ne-a comunicat Valeriu Mocanu, iniginerul sef al fabricii. Din pacate, odata cu preluarea fabricii de catre investitorii rusi, o parte din sectiile de productie s-a inchis din cauza managementului neprofitabil.

In iarna acestui an am vizitat fabrica, mai bine zis, muzeul de acolo. Am dat de cateva geamuri sparte si un tavan care curgea. Era un frig nemaipomenit, iar aparatul foto inghetase. Muzeul arata de parca incremenise in timp-  “Welcome back to USSR!”. Daca directorul-adjunct al fabricii, Constantin Sava, vede drept o solutie pe termen scurt investitiile straine, angajatii fabricii asteaptau o noua conducere care sa-i salveze din impas. Altfel, ceea ce a mai ramas in prezent – podgoriile, fabrica, Sala Mare pentru vizitatori si muzeul din Stauceni, risca sa ramana o istorie.