De îndată ce ai trecut vama moldovenească simți de parcă și aerul e diferit. Cu cât înaintezi spre capitală cu atât îți dai seama că e o altă lume. În Chișinău multe lucruri nu s-au schimbat, decât că au răsărit blocuri de fițe, iar lucrările de asfaltare a bulevardului Ștefan cel Mare și Sfînt sunt în toi, în rest, orașul e în continuu zbucium. Cum sunt oamenii? Dezamăgiți de situația politică, dar mai ales de cea economică în urmă dispariției miliardului. În ciuda contextului, un dram de speranță și optimism găseșți în fiecare.
Chișinăul amplasat pe cele șapte coline e un oraș mic, în maxim trei ore per pedes faci turul prin capitală: Catedrala Adormirii Maicii Domnului, Arcul de Triumf, monumentul lui Ștefan Cel Mare, câteva biserici din zonă, muzee, Parlamentul și Guvernul, unele blocuri și monumente comuniste, anoste și cam atât. Adevăratele comori turistice sunt amplasate în afară orașului, și aici trebuie să amintim de cramele din țară. Nu vom face aici referire la Cricova sau Milestii Mici, cu galeriile lor subterane, pentru că acestea deja au un nume consacrat. Vom vorbi despre acele vinării ai căror proprietari vor să schimbe tiparele vinului și ale turismului viticol din Republica Moldova.
Călătorie în Moldova
Drumul Vinului pe care l-a parcurs echipa VinlaVin începe din vecinătatea capitalei, mai exact din Cojușna, urmând Puhoi și Bulboacă; drumul continuând cu o vizită și la Orhei. Toate aceste destinații fac parte din Podișul Codrilor – o zonă deluroasă acoperită cu păduri ce-ți oferă o panorama superbă pentru a te contopi în liniștea oferită de natură. La Cojușna dăm de un château înalt de zici că te afli prin Franța, la Bulboacă am găsit un conac, denumit de localnici castel, construit încă în perioada antebelică, astăzi în reconstrucție până la sfârșitul verii. La Puhoi ne relaxăm în stil rustic cu un vin rece. Până ajungem la Orhei mai facem două popasuri: unul pentru a admira verdele Codrilor, apoi ne îndreptăm la Orheiul Vechi, la mănăstirile rupestre. Puțin înfometați și obosiți mergem la Vartely, în Orhei, pentru un vin bun și gustări din bucătăria tradițională moldovenească.
În partea de sud-est, zona Ștefan-Vodă, la Purcari, Olănești și Crocmaz, numită și lunca Prutului, admirăm peisaje dominate de culorile de verde plin, galben și auriu. De-a lungul acestui brâu sudic se înșiră livezi de piersici aromați. La Purcari, după aproape o oră ascunși de lumina soarelui în celebrele beciuri, ne adunăm grăbiți la un pahar de vin. Mergem mai departe, la Et Cetera – un loc perfect pentru a te relaxa cu familia sau cu un grup restrâns de prieteni.
Sud-Vest, zona Valul lui Traian, la Thigheci. De-a lungul drumului vezi cât cuprinzi cu ochiul dealuri și păduri care rămân înghițite de orizont, dând prioritate văilor pline cu vii. Aproape de Tigheci, am admirat una din podgoriile Fautor, după, ne-am îndreptat spre fabrică, la mică și îngrijită galerie de vinuri.
Ajunși în locuri potrivite turiștii își pot bucură ochii, încânta papilele gustative și odihni frumos sufletul. Totuși, Drumul Vinului din R. Moldova nu se sfârșește aici, urmând să descoperim în curând și alte crame ce ne așteaptă în gazdă.
Am atribuit vinăriilor vizitate câte o mică descriere în această călătorie în Moldova:
Château Purcari – tradiția vinului de aproape două secole;
Castel Mimi – moștenirea unui simbol al arhitecturii neoclasicismului francez;
Fautor – ispita gustului rafinat;
Château Migdal-P – fascinație și sete;
Château Vartely – flavor and leisure;
Vinaria din Vale – provocare și atitudine;
Ascony Winery – rustic vs. modern;
Minis Terrois – inspirație și gust;
Gogu Winery – respect față de vin;
Et Cetera – familie și vin;
