Regiunea Codru – cea mai mare din Moldova

regiunea Codru

Denumirea dată vine de la Codrii Moldovei. Aceste păduri cu stejar pufos acoperă partea centrală a țării. Datorită reliefului, această regiunea este catalogată ca fiind cea mai complexă și complicată. Mulți dintre voi veți asocia regiunea Codru cu spumantele reușite din Moldova, cu vinurile sale albe, cu marile galerii subterane, sau cu Chișinăul.

Descriere generală

Codru regiune viticola

Regiunea Codru cuprinde toată aria împrejurimii Podișului Moldovei Centrale. Aceasta este cea mai mare regiune viticolă din țară, cu peste 55 000 ha de viță de vie. Specificul acestei regiuni constă în terroir-ul microregiunilor sale diferite. De exemplu, în partea de nord și la altitudini domină un caracter mai răcoros, umed, cu precipitații anuale, ce variază în medie între 550 – 600 mm față de limitele sudice secetoase, uscate, cu precipitații anuale de 300 – 400 mm. De asemenea, în această regiunea intră aproape tot bazinul hidrografic al râurilor și râulețelor din țară. Relieful este foarte fragmentat, stâncos, cu creste înguste și pante lungi abrupte.

Solul este unul foarte complex, mai ales în apropierea pădurilor de gorun sau a stejarilor pufoși. Domină soluri cu o structură medie și grea, precum soluri brune și cenușii de pădure, cernoziomuri levigate, tipice, obișnuite și carbonatice. Tot aici se întâlnesc cele mai multe subtipuri de sol mai puțin potrivite pentru plantarea viilor: cernoziomuri vertice, vertisoluri, mocirle, cernoziomoide, etc.

Vegetația ierboasă, dar mai ales pădurile de stejar pufos, gorun și carpen, au avut de-a lungul miilor de ani un impact major în formarea solurilor bogate în humus. De menționat faptul că pădurile de stejar se extindeau de la Codrii Tigheciului până la nordul țării. Multe secole, pădurile ce acopereau mai mult de jumate din teritoriul actual al Republicii Moldova accentuau o criză a lemnului moldovenesc. Bunăoară, Dimitrie Cantemir pomenește în cartea sa despre obligația impusă țăranilor basarabeni de a da tătarilor din Bugeac un anumit număr de legături de lemne. Însă situația se agrava pentru că tătarii cereau mai mult, iar locuitorii Tigheciului își apărau cu arma în mână pădurile. A urmat perioada țaristă, unde lucrurile nu s-au schimbat deloc. Din contra, pădurile din Moldova erau defrișate pentru a susține coloniștii sosiți în gubernie în vederea acomodării lor pe aceste meleaguri. Fapt pentru care, în perioada interbelică, pădurile tinere din Basarabia nu erau bune pentru a dezvolta o adevărată industrie a lemnului în zonă.

Din perioada sovietică și până în prezent Codrii Moldovei au fost defrișați în favoarea solului productiv necesar în cultivarea cerealelor, leguminoaselor, etc. Odată cu defrișarea Codrilor, Moldova se confruntă cu o problemă serioasă ce vizează eroziunea cernoziomurilor și transformarea lor în soluri nefertile. Singura soluție ar fi plantarea viilor, livezilor sau a unor parcele de pădure cu puieți de stejar, carpen, tei, etc.

Dar să revenim la oile noastre, adică la regiunea viticolă Codru, care cuprinde următoarele microzone:

Codru

Colinele Codrilor

Această microregiune înconjoară partea central-vestică a Masivului Codru. Microregiunea cuprinde inima codrilor și împrejurimile lui. De altfel, Podișul Codrilor este definit de straturi de roci sedentare. Tot aici se află cel mai înalt punct de pe teritoriul întregii țării – Dealul Bălănești (aproximativ 430 m deasupra nivelului mării). Relieful este descris de un masiv compact, pe alocuri întretăiat de hârtopuri și vâlcele. Aici au loc cele mai multe alunecări de teren. Majoritatea altitudinilor sunt acoperite de păduri și au cote ce pot ajunge la 300-400 m. La aceste altitudini, solurile din pădurile Codrilor sunt predominat brune de pădure. Acestea alterează cu solurile cenușii care se pot întâlni la altitudini de 150-300 m.

Altitudinile scad brusc spre partea de sud-est. Versanții sunt lungi, media depășind 1100 m. Din păcate, vița de vie nu se poate dezvolta în interiorul masivului din cauza umidității prea mari, a altitudinilor, a solurilor grele și bogate în humus. Pe alocuri, la periferia masivului și departe de culmile reci, se găsesc parcele cu soluri cu structură ușoară.

Brâul care înconjoară Masivul Codrilor este destul de prietenos cu vița de vie. Am denumit acest brâu drept microzona Colinele Codrilor (urmăriți pe hartă limitele aproximative ale spațiului marcat cu linia verde închis).

După cum observați din harta interactivă, majoritatea podgoriilor sunt situate la marginea masivului forestier (urmăriți steluțele cu roșu grena). Platourile și luncile ocupă mai puțin de 30% din suprafața totală a microzonei. Pe Colinele Codrilor predomină diferite tipuri de luturi și argilă fină.  Solurile specifice Colinelor Codrilor: cenușii albice și tipice, cernoziomurile levigate, slab humifere, inclusiv cernoziomurile carbonatice. Din păcate, productivitatea și calitatea solurilor din această microzonă scade an de an din cauza degradării acestora prin eroziune. Pantele abrupte sunt des întâlnite. Din cauza ploilor torențiale, culmile colinelor sunt mai friguroase și mai umede.

Această microregiune este potrivită pentru unele soiuri roșii, cum ar fi Feteasca Neagră, Merlot. Unii specialiști consideră că Aligoté trebuie plantat pe soluri cenușii de pădure la altitudini de 200-300 m, pe pante cu expoziții nord-vestice. Temperaturile medii și umiditatea mai ridicată va permite strugurelui de Aligoté să acumuleze aciditate în bobițe. De asemenea, aici pot fi produse vinuri albe ușoare, inclusiv strugurii de masă ce vor fi destinați pentru consumul curent.

Microzona sud-estică a Codrilor

Silvostepa dealurilor sud-estice a Codrilor se caracterizează printr-un relief la fel de complicat. Urmăriți pe hartă steluțele colorate în violet din spațiul marcat cu linie portocalie.

Suprafețele pădurilor sunt reduse, iar colinele devin mai joase. Trecerea de la microzona Colinele Codrilor la această microregiune se face lent. Aici altitudinile maxime sunt de 300 m, în medie acestea sunt de 154 m.

Predomină altitudinile 120 -180 m, și lungimi ale versanților de 900 m. Înclinația pantelor de 2-6° ocupă 40% din acest areal. Clima  este, în general, caldă, secetoasă. Aici se întâlnesc mai puține soluri cenușii, și domină cernoziomurile levigate, solurile aluviale, cernoziomurile slab humifere, tipice, carbonatice. După structura fizică și chimică, aici solurile carbonatice seamănă mai mult cu cernoziomurile obișnuite.

Pe versanții abrupții ai râurilor Ichel, Ișnovăț și Bâc se dezgolesc straturile și blocurile de calcare, iar în văile lor apar la suprafață structurile calcaroase care se extrag pentru a fi folosite ulterior în construcții. Acestea ocupă o bună parte a microregiunii. În linii generale, anume în această parte a țării se găsesc cele mai multe cariere de calcar: Cricova, Chișinău, Piatra Albă, Mileștii Mici, Hârtopul Mare, Gura Bâcului, etc. Microzona este potrivită pentru producerea de spumante de calitate, vinuri albe și roșii, materie primă pentru producerea distilatelor. Aici se dezvoltă bine soiurile Aligoté, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Fetească Albă, Fetească Regală, Rkatsiteli, etc.

Microzona Periferia Vestică a Codrilor

Microzonă de tranziție ce delimitează Podișul Central de Stepa Bălților și valea Prutului. Chiar dacă întâlnim altitudini de peste 350 m, predomină totuși înălțimile de 120-200 m. Versanții sunt lungi și deformați din cauza alunecărilor. Majoritatea pantelor au unghiuri de înclinație de 6-10°. Pantele până în 6° se regăsesc în partea central-sudică a microregiunii. Urmăriți pe hartă steluțele galbene din spațiul marcat cu linie turcoaz.

În aria dintre Prut și Codru se întâlnesc soluri cu argile grele și luturi nisipoase, cernoziomuri levigate, slab humifere, obișnuite și carbonatice. De asemenea, cernoziomurile tipice, obișnuite și carbonatice au o structură mecanică mai grea față de cele din sud. Baza unor versanți nu conține soluri nisipoase. Condițiile climatice sunt diferite în funcție de particularitățile reliefului. Periferia Vestică a Codrilor, mai ales în partea nordică, deseori este lovită de vânturi venite din nord-vest. Așa se explică de ce majoritatea podgoriilor sunt amplasate în partea central-sudică. Această microzonă este potrivită pentru producerea de vinuri roșii intense, albe ușoare, a distilatelor și a spumantelor, inclusiv a strugurilor de masă. Soiurile de struguri destinați pentru materie primă în producerea distilatelor trebuie să se dezvolte în regiuni umede și calde. În special, pe soluri cenușii sau brune de pădure, inclusiv cernoziomuri cu o structură argiloasă grea, dar cu expoziții ale pantelor nord-vestice sau vestice. Însă, pantele cu expoziții nordice, răcoroase, sunt potrivite pentru strugurii de soiuri timpurii. Specialiștii consideră că producerea de butași în această zonă e contraindicată, mai ales din cauza unor soluri cu o structură fizică mai grea.

Microzona Colinele Orheiului

În această microzonă este inclusă o parte din Dealurile Prenistrene. Urmăriți pe hartă steluțele portocalii aflate în spațiul marcat cu linie galbenă. De remarcat că, majoritatea podgoriilor sunt amplasate foarte aproape de râul Nistru.

Predomină un caracter muntos, întretăiat de un relief ușor deluros cu văi adânci. Pe terasele inferioare ale râurilor, după proprietățile fizico-chimice prezintă luturi loessoide. Pe alocuri, rocile argiloase intră în contact cu diferite luturi sau nisipuri fine. Altitudini maxime de 270-350 m, preponderent 120-180 m. În văile râurilor ies la suprafață rocile calcaroase. Clima este mai caldă, umiditate – medie.

În această microzonă, mai ales pe pantele sudice, sud-vestice, cu înclinație până în 6°, există terenuri cu o concentrație mai mare de calcar, unde pot fi plantați struguri precum Chardonnay, Pinot Noir, Pinot Gris, Feteasca Albă, etc. Microregiune potrivită pentru vinuri albe de calitate, roșii ușoare, spumante, distilate și struguri de masă.

Producători de vinuri din Regiunea Codru: Atu, Vinăria Poiana, Unicorn Estate, Crama Tătaru, Caragia Winery, Vinăria Tronciu, Crama Mircești, IM. Vinum, Vinăria Nobilă, Carpe Diem, Pomușoara Dulcișoară, Mihai Sava Winery, Crama Tudor, Vornic Winery, Chateau Vartely, Cricova, Mileștii Mici, Fabrica de vinuri Stăuceni, Asconi, Castel Mimi, Carlevana Winery, Ialoveni, Domeniile Căinari, Bostavan, Migdal Cojușna, Zâmbreni, Călărași Divin, Doina Vin, Agrici Winery, Rădăcini, Chateau Denovi, fabrica de vinuri Romanești, Vinăria Hâncești, Maurt Vin, etc.

Bibliografie selectivă:
  1. Andrei Ursu, Solurile Moldovei. Editura Știința. Chișinău, 2001;
  2. Zemshman, Solul, clima și strugurele. Chișinău, 2000;
  3. Dimitrie Cantemir, Descrirea Moldovei. Editura Minerva. București, 1976;
  4. Ion Nistor, Istoria Basarabiei. Editura Cartea Moldovenească. Chișinău, 1991;
  5. Enciclopedia României. Vol II, 1938;
  6. S. Cuharschii, Călăuza Viticultorului. Editura Cartea Moldovenească. 1983;
  7. Romanov; Talda;  Caradji, Soiurile standard de viță de vie din Moldova. Editura Cartea Moldovenească. 1968;
  8. Ţuţuc, Sofroni, Gnatâşin, Bondarenko, Resursele agroecologice ale culturii viței de vie pentru struguri de masă în Republica Moldova. Editura Ruxanda, 1999;
  9. Ursu, Vladimir, Marcov, Curcubăt, Caracteristica potenţialului pedoecologic al landşafturilor zonei pădurilor Codrilor: https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/222 ;
  10. Ursu, Overcenco, Curcubăt, Marcov, Pedozonalitatea în cadrul bazinului hidrografic Cogâlnic: https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_articol/81339;
  11. Harta digitală a resurselor minerale din Republica Moldova: https://resurseminerale.site/ro ;
  12. Harta digitală a subtipurilor de sol din Moldova: https://ipaps.md/maps/index.php?id=4 ;
  13. Rapoarte climatice anuale, 2017-2019: http://old.meteo.md/newsait/god2017.htm, http://old.meteo.md/newsait/god2018.htm, http://www.meteo.md/images/uploads/clima/year_rom.pdf.
Articole din aceeași categorie
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on vk
VK
Share on email
Email
Share on print
Print
Share on skype
Skype