Acum trei ani în urmă scrisesem un articol despre regiunea din jurul vulcanului Etna. Datorită documentării am reușit să-mi fac o oarecare imagine despre această regiune, însă n-a fost suficientă pentru a-mi forma o imagine mult mai clară. Etna este mult mai complexă decât presupuneam. Numai când am ajuns aici, mi-am dat seama cât de profundă, unică și pestriță poate fi această regiune….dar despre asta voi scrie într-un alt articol detaliat.
În următoarele rânduri voi descrie vizita mea de studiu la Etna.
La Idda
Călătoria la vulcanul Etna face parte din cursul de somelieri, nivel avansat, din cadrul școlii Zosimo Academy. În câteva zile, cu un program foarte încărcat, am reușit să vizităm mai multe crame din părțile de nord și sud ale vulcanului. Așa am aflat mai multe despre terroir-ul sicilian, mai cu seamă acel de la Etna. Iar în una din seri, ni s-a facut o prezentare a regiunilor viticole din Sicilia degustând vinuri din soiul Nerro d’Avola – unul din cele mai importante soiuri din Italia.
De asemenea, de data aceasta, am avut parte și de un program special pentru a vizita cea mai mare piață din Catania cu scopul de a memoriza sau identifica unele arome și gusturi specifice Siciliei: de la plante aromatice, fructe, legume, stridii, fistic, nuci de tot felul, pește crud la diverse tipuri cu brânzeturi. Nu a lipsit nici practica din vie, în care am învățat cum se taie vița-de-vie după un model care să favorizeze creșterea unei plante sănătoase.
Pentru mine, vizita la Etna a fost e experiență de neuitat, mai ales că sunt un adept al cercetării domeniului viticol. Așadar, alături de colegii mei de la curs, mă consider o norocoasă.
Nu vă pot transmite aici toate emoțiiile retrăite atunci când am ieșit din aeroportul din Catania, iar în fața mea se înălța un ciclop cu un singur ochi, fumegând liniștit, mereu treaz și cu umerii acoperiți de zăpadă. În timp ce uriașul în toată splendoarea sa aduna nori în jurul lui, zeci de turiși fascinați de el blocau carosabilul creând un haos în trafic.
Practic, în fiecare dimineața, pe tot parcursul drumului din Catania, vulcanul Etna (Idda în siciliană care înseamnă „ea”) părea scăldat de razele soarelui. Însă, cu cât ne apropiam de el, cu atât se lăsa frigul și norii erau mai aproape de noi ca niciodată. Zilnic, acest vulcan schimbă și formează solul din împrejurimi.
De-a lungul drumului șerpuit se așterneau numeroase livezi de portocale și lămâi. Viile erau îngrijite și aranjate pe terase. Majoritatea lor sunt amplasate ca o semilună pe lângă vulcan, cu altitudini de 700, sau chiar 1000 m deasupra nivelul mării.
Noaptea, în vie, la Etna, vezi stelele, respiri aerul curat și rece.
La nord de vulcan
Franchetti
Vizita a început cu Franchetti, întemeietorii vinului Etna. În 2000, fondatorul Andrea Franchetti cumpără terenuri arse de lavă din jurul vulcanului și le transformă în podgorii. Soiurile răspândite la acea vreme erau Cesanese și Petit Verdot, apoi Franchetti s-a extins cu soiurile Nerello Mascalese, Carricante, Chardonnay, Cabernet Franc, etc. Deținând trei vinării în toată Italia, vinăria din Sicilia o denumește „Passopisciaro”. Aici la Etna, Franchetti este pasionat în a studia tipurile de sol din jurul vulcanului potrivit pentru vița de vie. A fost singurul care a întocmit o hartă a solului pentru partea de nord a vulcanului și clima acestor microregiuni denumindu-le Contrade. Viile sale de la Etna cuprind următoarele contrade: Chiappemacine, Porcaria, Guardiola (pentru soiuri albe), Sciaranuova, Rampante. Mai apoi, au mai valorificat alte 2 microregiuni potrivite pentru vie, în special pentru vinuri albe – Montedolce și Passochianchie.
Curiozitatea m-a trimis în via de lângă cramă. Eram interesată să văd cum este pământul. Am descoperit un sol fin, nisipos, cu multe roci vulcanice care miroseau a piatră cremene sau a praf de pușcă.
În ceea ce privește vinurile Franchetti, pot spune că m-au impresionat mai multe, mai ales cele roșii, însă voi descrie un alb pe placul meu:
Passobianco creat din 100% Chardonnay. Strugurii au fost culeși din două microregiuni diferite. Una cu struguri care au o aciditate ridicată, în cealaltă, cu zahărul din struguri mai mare. Vinul atrage atenția prin roba sa de un galben pai, intens. Nasul este dominat de note de pietre ude, minerale, dublate de impulsuri proaspete de citrice, în special lămâi. Pe alocuri mi s-a părut că simt și niște note de pâine. Gustul este echilibrat, mineral, proaspăt, însoțit de urme asemenea unui gust de unt sărat. Un final ușor răcoros, cu urme delicate minerale.
Azienda vinicola Destro Vini
Se lăsase întunericul, iar frigul îmi intrase în oase când am ajuns la cea mai nordică cramă – Destro. Proprietarul cramei, Antonio, ne aștepta pregătit. Ne-a arătat crama și spumantele care stăteau pe drojidii, unele dintre ele timp de 60 de luni. Antonio lucrează împreună cu un alt coleg oenolg și cam atât. El are mare grijă de cramă și reușește de unul singur să mențină o curățenie impecabilă. Un proprietar responsabil, pedant și devotat viei și vinului.
Crama Destro are niște vinuri memorabile, în special spumantele și roșul Etna Rosso. Voi descrie spumantul Saxanigra, Brut, care m-a trimis pentru câteva secunde în trecut, la bunica, pe deal, cu căprița.
Saxanigra, Brut, Etna spumante DOC, Metoda Classico, 24 de luni pe drojdii.
Culoare de un galben pai, perlează vin. M-au impresionat notele de lapte și … de căpriță. Îmi amintesc că atunci când eram în vacanța de vară la bunica, deseori mergeam pe deal cu căprița și ieduții ei cu care mă jucam. Trecând cu palma prin blănița lor le-am memorizat fără să vreau mirosul lor. De aceea, primul nas când am degustat acest spumant mi-a trezit aceste amintiri. Nu lipsesc nici notele de fructe cu miez alb pe care le-am descoperit ulterior. O structură proaspătă, elegantă cu un postgust cu bule fine, răcăritoare.
Etna de sud
Cantine di Nessuno
Au urmat alte zile în care am descoperit partea sudică a vulcanului Etna. În aceste zone, solul este mai diferit, mult mai nisipos, negru de sulf și cenușă. Chiar dacă solul era umed atunci când am vizitat podgoriile, acesta nu se lipea de încălțări. Te puteai imagina plimbându-te pe lună sau într-o vizită la o uzină de transformare a asfaltului în pulbere. Chiar dacă eram la o altitudine de aprope de 700 m, iar norii înconjurau vulcanul, totuși am avut parte de o priveliște frumoasă la podgoriile cramei Cantine di Nessuno (denumire pomenită în lucrările lui Homer – „Iiada” și „Odiseea”, traducere Nessuno = Nimeni). Pe versantul conului dispărut al muntelui Ilice, vița de vie se află pe o pantă de peste 60° de grade, îndreptată spre mare. Aici nu există terase, iar culesul se face manual, pe orizontală sau cu ajutorul funicularului. Viile de aici, soiuri specifice regiunii, Nerello Mascalese, Nerello Cappuccio, Carricante și Catarratto au aproape un secol.
Seby Costanzo, proprietarul cramei, ne-a prezentat vinurile sale deosebite. Vinurile albe au specificul lor sicilian, în care regăsești nu numai note minerale, proaspete, dar și note florale cum ar fi Genisteae sau Cytisus, plante care acoperă asemenea unui covor galben munții cu conurile lor înfundate. Mi-au placut toate vinurile de la Cantine di Nessuno, însă voi descrie un vin roșu obținut din podgoriile viilor situate pe muntele Ilice.
Milice Etna Rosso DOC
Milice Etna Rosso DOC creat din soiul Nerello Mascalese. Culoarea sa de un roșu purpuriu cucerește de la prima privire. Nasul este dominat de fructe negre, dublate de note delicate de condimente dulci, cum ar fi: scorțișoară, vanilie și cacao. O structură plină, complexă și elegantă. Aciditatea bine integrată cu nivelul de alcool. Un final intens, fructat.
Tenuta Incarrozza
În drumul nostru spre sud-estul vulcanului Etna am avut ocazia ca la Tenuta Incarrozza să mergem într-o livadă de portocale pentru a savura fructele direct din pom. Personal, m-am simțit ca în rai. Această cramă este destul de cunoscută prin împrejurimi nu numai datorită vinurilor sale. Cândva, în acest loc se afla o mănăstire (o placă rămasă din zidurile ei datează anul 1700), transformată apoi într-o „masseria” – un fel de fermă unde veneau localnicii să se delecteze în weekend-uri, ulterior abandonată, iar astăzi transformată într-un loc de recreere. Datorită grădinii sale impresionante, în stil spaniol, cu bazin care se vede din avion (la aterizare), a unei capele și a unui restaurant, aici se organizează diverse evenimente festive. Crama, cu minunata ei grădină, este înconjurată pe de o parte de vii, iar pe cealată parte de livezi de portocale și mandarine.
În interior, înainte de a intra în restaurant, există o veche construcție de producere a vinului în stil sicilian. Aceasta este compusă din trei spații aranjate în cascadă. Partea de sus, denumită „area”, era locul unde strugurii ajungeau în încăpere pentru a fi striviți. De aici, prin intermediul unor canale, mustul se scurgea în spațiul de mai jos numit „ritorno”, unde se lăsa la fermentat pentru câteva zile. După, acesta curgea în „fosso” – loc cu vase destinat îmbutelierii sau păstrării.
Despre vinurile albe de la această vinărie pot spune că au un specific aparte față de nord, nasul este mult mai parfumat, iar gustul tentează în a crede că savurezi vinuri orange. Personal, mi-a plăcut UVE D’Agosto Bianco, dar voi descrie un vin roșu de la ei: Fra’ Anselmo.
Fra’ Anselmo – un vin roșu sec creat din soiul de struguri Perricone. O culoare intensă, violacee. Olfactiv, vinul impresionează printr-un buchet de violete și fructe negre coapte. O structură complexă, proaspătă, cu tente ușor picante. Un final lung, savuros.
Mulțumim familiei Pellegrino pentru ospitalitate.
Practica în vie
Aitala Etna Wine Sostain
Activitățile de practică în vie le-am făcut în podgoriile lui Rocco Trefiletti, crama Aitala, cea mai mică vinărie vizitată la Etna. Solul aici conține mai mult humus plus cenușă vulcanică. Rocco mi s-a părut carismatic, răbdător și devotat pasiunii lui. Fiind un oenolog, dar și un inspector la Centrul de Cercetare Viticolă din Acireale, acesta își împarte timpul ca să poată reuși cu programul său aglomerat. În fiecare dimineată, înainte de a merge la muncă, Rocco își petrece o bucată de timp în via sa. Face o poză cu muntele Etna, o postează pe Facebook ca să știe și alții, care au vie prin preajmă, cum e vremea în jurul vulcanului. Rocco ne-a învățat o nouă modalitate de a curăța via. Informații prețioase pe care le voi detalia cu altă ocazie, într-un alt articol. Vinurile lui Rocco m-au impresionat, toate. Cu toții am fost fascinați și de surprizele oferite – niște vinuri mai vechi create de el: Nerello Mascalesse și Etna Rosso din anii 2005 și 2007.
Voi descrie Syrah de Sicilia, Aitala, care m-a surprins cu niște note nemaiîntâlnite până acum pentru acest soi. Vinul atrage atenția cu o robă intensă, cu reflexii violacee. Nasul ademenește cu note de lactate, de parmezan, însoțite de urme discrete condimentate. Nu lipsesc nici tușele de fructe negre coapte. O structură elegantă, complexă și echilibrată. Postgust plăcut, fructat.
În încheiere, vizita mea la Etna a fost o aventură din care am învățat și descoperit ceva nou și util în calitate de somelier și jurnalist – cercetător în viticultură. Mă bucur că am avut o asemenea ocazie pentru a mă dezvolta personal, și a descoperi spiritul și cultura vinului Etna.
Dacă sunteți interesați de cursurile de la Academia lui Zosimo, accesați aici, pentru a vă înregistra sau afla mai multe informații în acest sens.
Urmăriți galeria de mai jos!
