Vizită de lucru în Italia. Școală de somelieri

scoala de somelieri

Cuprins

Școala de somelieri

Vizită de lucru în Italia. Școală de somelieri 1

Exact cu un an în urmă vă povesteam despre regiunea însorită Abruzzo și despre celebru vin – Montepulciano d’Abruzzo. Nici nu-mi imaginam că voi ajunge acolo la nici un an de zile. Imaginile de pe internet cu podgoriile de pe colinele abrupte îndreptate spre soare chiar sunt adevărate. E o regiune splendidă, chiar vă recomand s-o vizitați mai ales în perioada verde a anului.

Cum am ajuns să vizitez în câteva zile mai multe crame din Italia? De fapt, m-am înscris la un curs de somelieri aici la noi, la București. Cursurile de la High School Global Sommelier sunt susținute de somelier Zosimo, un sicilian stabilit în Romania de mai bine de 23 de ani. Vă asigur că aici am învățat lucruri despre care nu se scriu în cărți. La final, voi susține un examen destul de complicat, iar asta presupune că trebuie să citesc mult, mai ales că acest curs chiar merită.

Cât m-a costat călătoria? Nu ne veți crede, dar biletele de avion, cazarea într-un hotel pe malul Mării Adriatice, transportul de la o cramă la alta – toate au fost incluse în plata cursului de 5 luni, în valoare de 2500 de lei, unde am mai primit și o reducere de 10% pentru plata integrală a acestuia. By the way, de curând Club Somelier România a anunțat o altă înscriere pentru începători – din martie anul acesta. Mai multe detalii găsiți aici.

Exact cu un an în urmă vă povesteam despre regiunea însorită Abruzzo și despre celebru vin – Montepulciano d’Abruzzo. Nici nu-mi imaginam că voi ajunge acolo la nici un an de zile. Imaginile de pe internet cu podgoriile de pe colinele abrupte îndreptate spre soare chiar sunt adevărate. E o regiune splendidă, chiar vă recomand s-o vizitați mai ales în perioada verde a anului.

Cum am ajuns să vizitez în câteva zile mai multe crame din Italia? De fapt, m-am înscris la un curs de somelieri aici la noi, la București. Cursurile de la High School Global Sommelier sunt susținute de somelier Zosimo, un sicilian stabilit în Romania de mai bine de 23 de ani. Vă asigur că aici am învățat lucruri despre care nu se scriu în cărți. La final, voi susține un examen destul de complicat, iar asta presupune că trebuie să citesc mult, mai ales că acest curs chiar merită.

Cât m-a costat călătoria? Nu ne veți crede, dar biletele de avion, cazarea într-un hotel pe malul Mării Adriatice, transportul de la o cramă la alta – toate au fost incluse în plata cursului de 5 luni, în valoare de 2500 de lei, unde am mai primit și o reducere de 10% pentru plata integrală a acestuia. By the way, de curând Club Somelier România a anunțat o altă înscriere pentru începători – din martie anul acesta. Mai multe detalii găsiți aici.

Scurtă descriere a regiunii Lazio 

Aflată în inima Peninsulei Apenine, regiunea Lazio este recunoscută atât pentru soiurile sale native, cât și pentru terroir-ul specific, mai ales dacă amintim și de solurile sale geologice mixte. Dispune de 20 de titluri DOC și 3 de DOCG (Frascati Superiore faimos pentru vinurile sale albe, Cannelino di Frascati recunoscut pentru vinurile dulci și, desigur, celebrul Cesanese de Piglio). Cele mai plantate soiuri din regiune: Cesanese, Grechetto, Nero Buono di Cori, Malvasia del Lazio, Bellone, Trebbiano Giallo, Roscetto.

Prima zi: Descoperim regiunea Lazio

Sfârșitul lui ianuarie ne-a prins cu temperaturi mai ridicate, iar asta ne-a cam ajutat la practica noastră pe teren. Într-o singura zi, am reușit să vizităm trei crame din regiunea Lazio, de la DOCG Piglio la Campoleone spre Frascati. Iar Zasimo, pe lângă rolul de îndrumător și profesor, mereu ne punea întrebări să vadă dacă am mai învățat ceva din curs. Pe lângă asta a mai făcut și voluntariat în calitate de șofer. Încă nu știm cum  le reușește pe toate și de unde se încarcă cu atâta energie. Noi eram rupți de oboseală.

Ziua mi s-a părut cea mai lungă și cea mai obositoare. Din cele două microbuze închiriate la Roma, eu am stat în acela în care profesorul nostru era pe post de șofer. Tot drumul ne povestea câte ceva interesant despre crame, terroir, regiuni viticole, Italia, etc. Pe de-o parte, admiram priveliștea, iar pe de altă parte îl ascultam cu atenție. Ce-i drept, ațipisem timp de o oră din cauza oboselii. Nu eram singura.

Vizită de lucru în Italia. Școală de somelieri 2

Soarele abia răsărise, când noi urcam pe colinele cu soluri de un roșu ruginiu, Olevano Romano, acolo unde se afla podgoria unei mici crame – SanVitis. Vinificatorul Paulo, mai introvertit, ne-a răspuns pe scurt și clar la toate întrebările. Cel puțin, el mi-a amintit de un alt enolog din Republica Moldova care preferă mai degrabă să facă vinuri bune, decât să povestească despre ele. SanVitis nu are o cramă proprie dar specific Italiei, aceasta face parte dintr-o „cantină socială” formată din aproape 70 de producători din zona respectivă – Cantina Sociale Cesanese del Piglio.

Mi-a plăcut enorm soiurile de struguri Cesanese (soi roșu) și Bellone (soi alb). Cesanese se consideră că ar fi cel mai vechi soi plantat încă de pe timpurile Imperiului Roman. Surpriza de la Sanvitis a fost un cupaj roșu cu implicarea lui Cesanese, denumit Rosso La Torre.

Am continuat spre Provincia Latina, acolo unde niște tineri entuziaști ne așteptau cu un picnic în mijlocul naturii, în Aprilia. Ce-i drept, gazdele de la Sanvitis ne-au pus la dispoziție să ciugulim niște bruschete cu roșii sau cu ulei de măsline, dar pe drum ni se făcuse foame la toți.

Băieții de la Artico Azienda Agricola ne-au primit cu bunătăți, degustate în premieră de către mulți dintre noi: salami, brânzeturi maturate, un fel de tobă cu portocale, și o tartă cu brânză și bacon la cuptor. De la Artico am îndrăgit Sperone, OssiDiana (Merlot) și Stardust (Sauvignon Blanc, Trebbiano și Malvasia).

Spre seară, am ajuns la cea de a 3-a cramă, Casalle Matia. Am stat lângă șemineu, la cald. Pot spune, cu siguranță, că nu mai eram în stare să mai degust vinuri. Pur și simplu nu mai încăpea. Le-am reținut pe Gli Speciali, un spumant și un vin de desert alb, Cannellio di Frascati pe care l-am savurat cu niște turte dulci coapte chiar de gazda noastră.

Apoi a urmat un drum de aproape trei ore până la hotelul din Montesilvano, regiunea Abruzzo. Mă pot lăuda că am fost norocoasă. Camera mea avea vedere spre mare.

Regiunea Abruzzo - versanți, soare, struguri

Regiunea Abruzzo este împărțită în patru subregiuni/provincii viticole (Teramo și comuna Controguerra; Chieti; Pescara; L’Aquila) și mai multe microzone. Terroir-ul este destul de complex, începând de la soarele generos și briza mării, sau aerul răcoros venit dinspre munți, altitudini, versanți, până la diverse tipuri de soluri prielnice pentru dezvoltarea armonioasă a viței-de-vie. Aerul răcoros venit dinspre munți joacă un rol semnificativ în modelarea temperaturii, formând în unele subregiuni microclimate unice. 

Aici întâlnim variații diurne de temperatură. Mai exact, atunci când diferența dintre temperaturile ridicate din timpul zilei și cele joase din timpul nopții au un impact semnificativ asupra calității strugurilor. Soiuri specifice regiunii: Montepulciano d’ Abruzzo, Trebbiano, Passerina, Pecorino, Cococciala, Pinot Grigio, Sangiovesse, etc.

scoala de somelieri

Ziua 2: Îndrăgostiți de Abruzzo

Scoala de somelieri

A doua zi m-a prins mai leneșă. Admiram marea de la balconul imens. Am prins și un răsărit de soare scăldat în marea zbuciumată. La 9:30, conform programului stabilit, ne-am îndreptat spre vinării. Prima cramă, mare de data asta, a fost La Valentina. După ce ni s-a prezentat crama, procesul de vinificare cu butoaiele mari din lemn, și vasele din ciment, am trecut la degustare. 

Gazda ne-a primit într-o sală de degustare imensă, bine amenajată pentru ca noi de la școala de somelieri, să putem lua notițe. Priveliștea din fața cramei era mirobolantă, mai ales că noi o admirasem de la mansarda încăperii.

Vinurile de la Valentina le-am mai degustat la un eveniment de la București – Spelt și Bellovedere, așa că m-am bucurat să le degust. De asemenea, recunosc că pe lângă aceste două vinuri, nu pot să trec cu vederea nici pe Fiano Le Ruve, sau pe Cerasuolo d’Abruzzo din 2019.

După o degustare de 10 vinuri, ne-am îndreptat către o altă cramă mai mică, fondată de doi frați, proaspeți absolvenți de facultate.

Ajunși în podgoria Paride D’Angelo, am putut observa caracterul distinct al regiunii Abruzzo. Rânduri de măslini, apoi rânduri de viță care se întindeau pe colinele abrupte. Undeva în depărtare, spre nord, se vedeau crestele lanțului de munți, unde Gran Sasso e stăpân, iar dinspre sud brizele venite din larg se fac mereu simțite. Aici, pe teren, ni s-a povestit despre cramă, terroir, tendințele bio de vinificare ale producătorului, etc. Apoi gazda ne-a invitat la o vilă dintr-o comună din provincia Chieti, unde am fost primiți regește. Cu toții am rămas impresionați de bucatele preparate: carne de berbecuț cu cartofi în stil italian, paste cu sos de roșii, tradiționalul grătar italian – arrosticini, inclusiv pallotte – niște mingiuțe cu ouă și brânză specifice acestei regiuni.

Am degustat toate vinurile cu etichete cu simboluri specifice samniților care locuiau în trecut pe dealul Napoletta, adică mai toate vinurile de la Paride D’Angelo. Mai mult, gazda ne-a oferit și câteva noutăți, care încă nu au fost lansate – un spumant și un vin roșu care ne-a cucerit absolut pe toți. Pe lângă aceste două vinuri bio, personal am să le trec ca preferate pe Cococciala și Trebbiano d’Abruzzo.

Atât de mult ne-a plăcut la Paride D’Angelo, încât eram în întârziere la o altă cramă care ne aștepta. Am pornit la drum. Se întunecase când am ajuns. Vinăria din exterior, chit că era întuneric, arăta a construcție modernă. Așa și era. Castorani – o vinărie cu o investiție serioasă. Podgoriile de la Castorani sunt foarte aproape de muntele Amaro.

Mai întâi am vizitat spațiul de producere a vinurilor. Perfecțiune. Tehnologie, aparate performante pentru laborator, atitudine, igienă. Unul din proprietari care ne-a întâmpinat ne-a spus că au renunțat la tancurile din inox pentru a evita efectul de magnetizare a vinului. Aici se pledează pentru vechea metodă grecească – Palmento. Vinul se vinifică în vase de piatră. De aceea, la Castorani, veți găsi în mare parte vase mari din ciment. Apoi am trecut pe la o sală mare cu baricuri și o alta destinată răcirii strugurilor dotată cu coolere mari, montate la o distanță de un metru între ele.

Am urcat mai apoi la etaj. La intrare ne aștepta o mașină de-a pilotului italian Formula 1, Jarno Trulli, care este cel de-al doilea proprietar al vinăriei Castorani. Evident, nu ne-am putut abține și am sărit pe ea ca să ne facem selfie și poze. Sala de degustare era foarte bine aranjată. Am degustat aproape 10 vinuri. Nu știu cum mi-am făcut loc pentru toate, dar am reușit. Am să le menționez doar pe cele care m-au impresionat în mod special: Jarno roșu și alb, chiar îmi cumpărasem o sticlă pentru acasă. Gazda ne-a făcut o surpriză plăcută cu un Podere Castorani din 2000 care ne-a lăsat mască. Să nu uit de un spumant creat prin metoda clasică din soiul de strugure Passerina. Ultimul și nu cel din urmă – un Trebbiano d’Abruzzo.

Deja se făcuse târziu, dar noi am dat buzna la prăvălie. Era sâmbătă seara, dar gazda a fost dispusă să fie atât persoana care își prezintă crama ca un om de afaceri și un pasionat de vin, dar și angajatul care gestionează marfa la depozit, plus un responsabil care să emită facturi și bonuri. Un efort maxim pentru a satisface dorințele celor 14 pasionați de vinuri și înnebuniți acum de vinul de la Castorani.

Ne-am luat rămas bun de la gazdă și ne-am îndreptat spre hotel. Însă, n-am mers direct într-acolo. Chit că era trecut puțin de 10 seara, noi rezervasem o masă la un restaurant pentru a savura pe săturate arrosticini – mini grătărele în stil italian. Ne-am retras în camere abia după miezul nopții.

Provincia Chieti. Ziua 3

Duminică dimineață mă trezisem cu greu. Era ultima noastră zi în Italia. Înainte de a porni la drum pentru a vizita alte crame, îmi făcusem timp ca să meditez pe plajă.

Zosimo a ales să mergem în regiunea Chieti. Inițial credeam că ne aștepta o altă zi plină de degustări și drumuri de la o cramă la alta. Dar am fost surprinși. Mai întâi, am vizitat muzeul de geologie din Monteodorisio -Castello di Monteodorisio. 

Aici l-am întânit pe Mario, proprietarul Tenuta Oderisio, cu savurosul său vin Don Panfilo.

Am trecut și pe la podgoriile sale înconjurate de un sistem natural, perfect pentru ca o viță de vie să se dezvolte în armonie și să creezi vinuri de cea mai înaltă calitate. 

scoala de somelieri

Mai mult, podgoriile sale sunt mereu alintate îndeaproape de brizele mării Adriatice. Aici Zosimo a tras mai mult atenția asupra terroir-ului, mereu adresându-ne întrebări complicate. Atât podgoriile cât și crama sunt foarte aproape de casa lui Mario. Așa că ne invitase la el. Și de data aceasta, gazdele s-au gândit că un vin se asociază bine cu mâncarea. Au pregătit ceva gustos pentru noi, inclusiv celebrele pallotte. În ceea ce privește vinurile de la Tenuta Oderisio, îmi luasem încă de la București, la un festival de vinuri din Italia, o sticlă de Don Panfilo. De asemenea, mi-au plăcut Shiraz și Pecorino.

Sosise timpul să facem drum lung cu destinația Roma. Cât încă nu se lăsase întunericul, admiram colinele abrupte și frumusețea unei țări calde și în plină iarnă, precum e Italia. Înainte de decolare, mi-am dat seama că mă simt un pic tristă pentru că urma să mă despart de oameni buni și locuri frumoase. Am avut parte de o experiență plină, memorabilă, savuroasă cu peste 55 de vinuri degustate. Așa, am îndrăgit și alte vinuri create din struguri precum Cesanese, Bellone, Trebbiano, Pecorino și Paserrina.

Arrivederci, Italia!

Mulțumesc colegilor pentru poze!

Articole din aceeași categorie
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on vk
VK
Share on email
Email
Share on print
Print
Share on skype
Skype
error: Content is protected !!