Până nu demult, Republica Moldova era cunoscută în spațiul post-sovietic că „Țara Vinului și a strugurilor”, mai ales datorită cantităților de exporturi de vin și struguri de masă. Însă din 2006, după primul embargou la importurile de vin impus de Rusia (urmând și altele în 2010 și 2013), lucrurile au început să se schimbe, iar rezultatul a condus la o scădere a volumului de vin exportat spre piață rusească cu 9,1% în 2014 (față de  2009 cu 31,7%.)

Mulți producători s-au orientat spre alte piețe de desfacere, ceea ce preuspune, în primul rând, o altă calitate. Iar pentru a rezistă concurenței producătorii s-au impus prin procurarea de noi tehnologii, cercetări privind terroirul potrivit pentru cel mai bun vin (vom remarcă o tendința a micilor producători de a plantă podgoriile în partea de sud-est a țării).

Mai mult de 70 % din vinul moldovenesc era exportat în URSS, iar destrămarea colosului sovietic a reprezentat o criză pentru majoritatea cramelor din Republica Moldova, dar, în același timp, și o provocare în căutare de noi piețe de desfacere. După obținerea Independenței, în 1991, producătorii de vinuri din R. Moldova au încercat să se creeze, prin noile mărci, o identitate tradițională a Vinului Moldovenesc, indiferent de conjuncturile politice de la acea vreme.

Managementul unor fabrici vinicole nu a scăpat de cultură supunerii față de centrală, această fiind bine înrădăcinată mai ales la nivelul companiilor viticole de stat. Drept consecință, multe întreprinderi nu au putut face față crizei, unele au dat faliment, iar altele s-au reoganizat, fiind adevărate exemple de încurajare pentru noi start-upuri în domeniu. Perioada tranziției politice din R. Moldova s-a reflectat la nivelul oricărei ramuri ale economiei și nu numai.

 

Analiza vinului moldovenesc. Urmări după embargoul rusesc

Dacă până în anii 2000, puteam vorbi de o tranziție postcomunistă și de o adaptare la noile valori, astăzi, tranziția continuă și este una profundă, ducând mai degrabă spre o stagnare generalizată a întregii economii. Vinăriile mici formate la începutul anilor 2000 aveau, în mare parte, o singură piață de desfacere externă. Totodată, la nivel intern, mulți proprietari autohtoni erau presați de investitorii străini, în special oameni de afaceri ruși, pentru a ceda întreprinderea sau a o falimenta în mod intenționat. Perioada de instabilitate trecuse, iar după 2001 siguranță de a nu fi presat de „rechinii din est” devenise realitate.

Din 2001 până în 2010 vorbim de formarea „vinariilor de intersecție” (un soi de perioadă tranzitorie între două etape ale evoluției vinăriilor din R. Moldova) pentru că după primul deceniu s-a pus accent pe o nouă abordare a managerilor de companii față de noile tehnologii și a tehnicilor de marketing (construirea de Château-ri pentru turiști). Vinariile de intersecție, din punct de vedere al pieței de desfacere, au continuat să exporte în Rusia, în ciuda embargourilor impuse în 2006 și 2010. Totodată, acestea și-au canalizat eforturile pentru a-și diversifică piață de desfacere, mizând pe UE, SUA, China și chiar Africa.

Astăzi, multe vinării își canalizează resursele pentru o promovare mai mare în afară granițelor, rezistand oarecum crizelor socio-politice și economice din R. Moldova. Din 2010 până în prezent, pe lângă marii producători de vinuri precum Cricova, Milestii Mici, Varteli, Château Migdal-P, Asconi, F’autor, Castel Mimi, Vinaria din Vale, micii producători sau așa numitele „vinării de garaj”, a căror nume a fost auzit la un alt capăt al lumii – Et Cetera, Minis Terrios, Equinox, Gogu Winery, Timbrus etc, s-au poziționat destul de bine atât pe piață internă cât și pe cea externă. Cum a fost posibil acest boom al micilor vinării din R. Moldova? Chiar dacă mulți au stat în umbră până s-au făcut auziți, odată cu înființarea Asociației Micilor Producători de Vinuri din Republica Moldova și a altor proiecte finanțate de USAID, „vinăriile de garaj” au dat startul unei noi ere în lumea vinului moldovenesc. În mare parte, proprietarii sunt oameni școliți în afară, iar visul lor e să inspire și să impresioneze prin calitate, gust și stil. Ei nu și-au propus să cucerească piață din Rusia, ci mai degrabă pe cele din Asia, Europa și America.

Pe post de concluzii

Decizia Uniunii Europene de a deschide complet piață pentru vinul din R. Moldova, începând cu 1 ianuarie 2014, a impulsionat exportul de vinuri și divinuri (vinarsuri-nr) de aici. Măsura reprezenta o lovitură strategică împotriva Federației Ruse, care blocase importurile de vinuri moldovenești pe piață rusă, că presiune față de apropierea Chișinăului de UE și România. Producătorii autohtoni s-au reorientat spre piață europeană și au încheiat ciclul dependenței industriei vinicole de Est. Exportul vitivinicol este foarte important pentru mică republica deoarece asigura 10-15% din bugetul total, iar sectorul vinicol formează 3,2% din produsul intern brut și 7,5% din totalul exporturilor din R. Moldova. În prezent, dintr-o suprafață de aproximativ 107 000 de ha de vii se produc anual 150 milioane decalitri de vin, din care 88% vinuri liniștite, 6% vinuri spumante, 6% vinuri speciale. Anual se exportă 67 milioane de sticle în peste 30 de state din lume, dintre care 55% sunt vinuri roșii. Iar dacă va întrebați care sunt cele mai plantate souiri de struguri, va asigur că producătorii moldoveni sunt foarte atenți atunci când vine vorba de terroir, de altfel, acesta este definitoriu fiecărei podgorii și presupune un ansamblu de caracteristici specifice „că de pildă microclimat, sol, drenare, altitudine, aspect, expunere și pantă” . R. Moldova este pe locul 4 în lume după suprafață de cultivare a Pinot Noirului, urmează Cabernet Sauvignon, Merlot, Chardonnay, Aligoté, Mușcat, Rkatsiteli etc. Curajosii plantează Syrah, Malbec, Carménère, Saperavi, Albariño, Tempranillo, etc. Din sourile românești, pe lângă Rară Neagră devin din ce în ce mai solicitate de producători și alte soiuri că Fetească Neagră, Fetească Regală și Viorica.

Vinul moldovenesc de astăzi este unul nou, diferit față de ce a cunoscut odată spațiul ex-sovietic, iar producătorii s-au dezvoltat înțelegând consumatorul informat și pasionat de vinuri, precum și a turismului viticol.

Articol publicat în revista Vinul.ro, nr. 103, Februarie 2017
Postat pe Vinlavin cu acordul redacției, Vinul.ro